6 luni în California

Acum 6 luni şi 4 zile aterizam la ora 8 seara împreună cu Daniel pe aeroportul din San Francisco. De la primul contact  cu oraşul ni s-a confirmat vorba: „nu există iarnă mai rece ca vara în SF”. J Fuseserăm avertizaţi de vremea din SanFrancisco, dar până nu simţi pe pielea ta parcă nu îţi vine a crede.  Aşa că în mijlocul lunii August, oamenii erau îmbrăcaţi seara cu canadiene de puf, cizme şi fulare la gât.  Uneori şi acum când trecem pe lângă aeroport îmi aduc aminte de sentimentul de curiozitate şi emoţie pe care îl aveam când am ajuns aici.

În prima lună statul la coadă, felul molcom de a conduce,  pustiul de pe străzi în oraşelele din jurul SF-ului, barurile care se închid la 2 noaptea, restaurantele care au program până la ora 23, toate mă făceau să mă simt îngrădită, simţeam că trebuie să înghit o orânduire cu care nu sunt de acord. Încordarea mea era maximă şi de multe ori în timp ce lucram la calculator mă trezeam uitându-mă în calendar şi numărând zilele până la prima întoarcere acasă. Nu numai că cei dragi nu îţi sunt aproape dar tabieturile , vechile obiceiuri dispar şi trebuie să le redai o formă nouă.  Primele două săptamâni sunt ca un concediu, dar apoi începi să simţi sistemul, locurile, începi să te loveşti de societate. Farmacia, dintr-o magazin mic doar cu medicamente şi câteva cosmetice, devine un supermarket; mâncarea are alt gust, vinul îl găseşti 80% californian, mobilul nu mai sună aproape niciodată. Sunt lucruri mărunte care odată ce nu le mai ai sau le ai dar diferit faţă de ce eşti obişnuit, îţi imprimă un sentiment de nelinişte, de nesiguranţă. Cum obţin Social Security Number –ul? Cum putem cumpăra o maşină, cum pot face un abonament pentru mobil fără ”credit history”?

Am fost norocoşi şi am fost vizitaţi încă din primele luni de sora mea, de o bună prietenă şi de părinţii mei.  Singurul remediu împotriva dorului de casă este în cazul meu turismul. California este o zonă superbă a lumii ce merită exploatată la maxim. Pe de o parte oceanul, pe de o parte munţii, pădurile de redwoods, vremea excepţională, toate fac din această destinaţie una interasantă şi deloc plictisitoare.

După şaşe luni încă nu mă pot obişnui cu mixtul de cultură, religii, credinţe, rase şi culori. Încă mă minunez de indolenţa unor oameni, încă mi se strânge inima când văd cât de scumpe sunt serviciile aici, încă mi-e dor să mă plimb într-un mall european (pentru că hainele sunt diferite, lenjeria intimă este diferită) şi încă am o problemă cu restaurantele care se închid incredibil de devreme. Mă simt cu siguranţă mult mai bine, pentru că ne-am creat un cămin plăcut şi frumos, pentru că am reuşit să ne împrietenim cu un cuplu de spanioli foarte drăguţi, pentru că după şaşe luni începi să nu mai vezi lucrurile care la început te izbesc, pentru că timpul te învaţă să te adaptezi oricărei situaţii noi şi pentru că mereu învăţăm lucruri noi.

America rămâne în continuare o experienţă interesantă, un loc care te provoacă să îţi răspunzi la întrebarea: Cum vei înţelege lumea de care aparţii tu după ce cunoşti o lume total diferită?