despre sensuri si intelesuri

De cand ne nastem ne invartim in sensuri si intelesuri. Crestem cu convingerea ca vom intelege si totul va avea un sens. Dar lucrul cel mai fara sens si fara de inteles este iubirea. Pentru ca si sensul si intelesul sunt parte a rationalului , iar iubirea este parte …din tine, din suflet. Ce inteles sa dai unui zambet ce te incalzeste, ce sens sa dai unei imbratisari ce te linisteste, unui sarut ce te ridica , unei priviri ce te topeste? Iar sensul iubirii este sa ne dam seama ca lucrurile fara de inteles sunt cele care ne misca , care ne dau energie care ne fac sa traim. Inchide ochii si simte-ti inima…simte-i bataile, ritmul, dansul ….e fara de inteles …e pur si simplu traire.

Pe firul vietii ne lovim de neintelesuri carora le cautam un sens, iar cand vom ajunge la capat pana si mintea generatoare de raspunsuri ne va aduce aminte tot de simtiri. Iar cand vantul va adia usor o sa fii poate bucuros ca de mana tii un suflet ce ti-a dat sens sau vei privi spre cer stiind ca sufletul e acolo si te asteapta.

Daca simti caldura in piept si ritmul cum te cuprinde …citeste inca o data fara sa cauti vreun sens si nici un inteles…citeste cu inima.

Groelanda

Scurta calatorie pana in Romania s-a terminat atat de rapid , incat m-am simtit ca ma duc in vizita acasa si nu ca acolo locuiesc. De abia reusisem sa golesc toate bagajele si sa dau toate cadourile caci a trebuit sa impachetez la loc. Dar avand in vedere ca fiecare zi a fost plina si energica (cu tot chinul schimbarii fusului orar) si o bucurie de a vedea prieteni si oameni cunoscuti, ma declar multumita de drum.

Avand o fobie mai veche legata de zborul cu avionul, lucrul care m-a determinat de fiecare data sa trec peste asta a fost gandul ca este singura modalitate prin care pot atinge anumite zone ale lumii. Nu pot trai cu ideea ca in unica mea viata nu pot calatori in orice coltisor al lumii pentru ca imi e frica de avion. De aceea imi iau de fiecare data inima in dinti si ma gandesc la destinatia finala si la bucuria de a ajunge acolo.

In acest drum ne-a urmarit vremea superba, iar peisajele au fost divine. Intr-o lume departe de criza financiara, de alegerile legislative, de trafic, galagie si claxoane , deasupra tuturor admiri in voie lumea vazuta de sus. Tu peste nori, tu peste tari , tu peste Groelanda…

drumul acasa

Cu nerabdare in suflet am plecat spre Bucuresti. Dupa un zbor de 9 ore si jumatate de la SanFrancisco la Amsterdam, am aterizat in Europa. Deja o alta atmosfera, mai eleganta, mai civilizata, aeroportul de aici fiind preferatul meu din cele vazute pana acum. Am plecat apoi in cautarea gate-ului D49 cu destinatia Bucharest. Si purtand cu mine o atmosfera relaxanta, de vacanta , m-a izbit imaginea romanului care sta la coada la imbarcare. Fizionamia: umerii plecati in fata, gura usor inclestata, fruntea usor incordata, fara zambet si imbracati in culori inchise. Asta este imaginea de ansamblu, apoi am descoperit cu privirea si cativa tineri, frumosi, cu figuri intelegente, cu laptopul dupa ei, ajunsi probabil cu business in zona . Ma uitam la un tip cu fizionomia tipica de baiat roman destept, cu o pereche de ochelari fini pe ochi, imbracat casual, cu laptop si videoproiector dupa el, cu un usor suras in coltul gurii si cu o privire inteligenta. Mai in fata, un roman pe la 60 de ani, cu pantaloni de stofa si jacheta neagra de piele, cu fata obosita si miloasa . Dar de aia iubesc eu oamenii… pentru ca suntem toti diferiti. 🙂

Bucurestiul l-am gasit insorit si ca un bun venit ne-am asezat la coada in trafic de la iesirea de aeroport si pana acasa. 🙂 Ce m-a izbit foarte tare in nas, la propiu, este praful. Praf pe masini, pe trotuare, peste tot in aer f f mult praf. In rest am bagat la masa de seara o ciorba adevarata, acrita cu bors de tara , o salata de vinete si rosii de gradina. Ce mai ….rasfat!