În umbre adânci bate lumina profilului meu de artist
Şi cel mai bine se înţelege sprânceana mea dreaptă
Căci din ea ridicam adesea când mă prefaceam stilist
Şi creionam cuvinte sărace pe foi albe de soartă.
Se mai distinge usor buza mea de jos, totdeauna crăpată
Nu de dorinţe fierbinţi ci de prea multe păcate.
Ochii nu se conturează deloc pe umbra vieţii înnodată,
Ei s-au închis de mult de tot, când n-au primit dreptate.
