Dorinta sub cerul instelat

Poate unul din lucrurile pe care te astepti sa il gasesti cel mai putin in America este romantismul. Dar totusi pe malul oceanului Pacific, inconjurat de plaje cu nisip alb si dealuri si stanci rasare un orasel numit Carmel By The Sea. Recunoscut pentru comunitatea de artisti care traieste aici, in centru gasesti galerii de arte ascunse in mici si cochete gradini. Oraselul are un aer european, strazi inguste, case din povesti,  un drum superb de coasta iar centrul este plin de restaurante cochete si magazine. In completarea peisajului apare stilul de viata al celor care locuiesc aici sau care au case de vacanta. Cei care isi permit sa achizitioneze o proprietate sunt majoritatea oameni ajunsi la varsta pensionarii, care se retrag in acest orasel linistit si rupt de lume. De dimineata viata incepe cu un alergat pe Scenic Road, drum pe langa plaja si coasta, sau cu plimbatul cateilor pe plaja. Orasul este “Pet friendly” prin urmare cainele este mai mult decat un companion. Cred ca fiecare locuitor are cel putin un caine. Ai voie cu cainii in orice incinta, restaurant, magazin, iar pe plaja este un fel de expozitie canina. Oraselul a devenit si mai cunoscut dupa ce Client Eastwood i-a fost primar.

Nu cred ca exista o definitie a romantismului, fiecare si-l deseneaza cum simte, dar oricum ar fi cu siguranta in Carmel il poti regasi: fie intr-o plimbare pe malul oceanului noaptea sub cerul instelat, fie din camera unde asculti valurile cum mangaie nisipul, fie printre gradinile si galeriile orasului sau pur si simplu la o cina romantica. Iar ca o incununare pentru noi sambata seara, privind cerul instelat, am vazut o stea cazatoare. A fost cea mai clara si aproape pe care am vazut-o vreodata. Dorinta a fost pe masura.

Intre anonimat si decadenta

In momentul in care scoti capul de sub palaria tarii si incepi sa avansezi cu fruntea sus pe meleagurile europene, inevitabil ajungi sa te izbesti de preconceptii ale altor popoare referitoare la romani. Imaginea patata a Romaniei in cadrul Uniunii Europene este stiuta de toata lumea.  De la tigani, hoti, violatori, saraci si needucati, toti suntem bagati in aceeasi oala, individul contand mai putin. Atat de tare s-a imprimat aceasta problema incat multi romani sunt frustati in calatoriile pe care le fac in Europa, spunand timid numele tarii din care fac parte.  Explicatiile ulterioare pe care simti ca trebuie sa le dai cum ca sunt oameni muncitori si cu bun simt in tara, oameni foarte talentati sau cu minti deosebite sunt greu digerate de interlocutorii deja imbibati cu imaginile romilor care domina presa scrisa.

In schimb, vine partea frumoasa a calatoriei, in care faci un pas mai mare si ajungi pe continentul american.  Aici Romania este o simpla tara din Europa. Daca ai noroc te poate repera cu nume celebre din sport sau evident cu Dracula. In diverse medii poti conversa chiar despre anii de comunism si revolutie, despre tranzitie si intrarea Romaniei in UE. Iar tara se vede de aici de departe ca ceva exotic, care rasare de sub umbra necunoscutului. Dar in randul oamenilor obisnuiti Romania este undeva prin Europa, poate pe langa Franta (cum mi s-a spus odata)  sau acolo unde se fac ceasurile cu litere romane (cum i s-a spus surorii mele).  Si atunci apare intrebarea: este mai frustrant ca interlocutorul sa stie partile negative si tu sa incerci sa ii prezinti situatia cu alti ochi sau interlocutorul sa nu stie absolut nimic si in cel mai bun caz sa ii gasesti ca reper Dracula? Eu o prefer pe a doua, pentru ca nu trebuie sa demontezi nici o prejudecata, poti pur si simplu sa te apuci sa povestesti asa cum iti vezi tu tara.

Un cuplu de americani, care fac parte din lumea universitara, au vizitat acum 2 saptamani Romania. I-am ajutat cat am putut cu sfaturi si idei, iar la intoarcere stateam cu inima stransa asteptand impresiile. In momentul intalnirii am fost intampinati cu “Buna ziua” pe un accent englezo-romanesc. Oamenii au venit super incantati spunandu-ne ca suntem norocosi ca ne-am nascut si am copilarit in asemenea loc. Cati romani ar fi de acord cu propozitia asta si cati nu? Nu stiu daca experienta de viata si de calatorii sau mediul social in care traiesc i-a determiat sa vada ce e mai bun din Romania, dar cert este ca aceasta scurta calatorie prin Sighisoara, Brasov si Bucuresti i-a determinat sa isi doreasca sa se reintoarca.  In acest punct ma astept ca jumatate din cei care au citit pana aici sa spuna : “Da, dar sa vedem ce mai zice daca ar locui aici.”, iar jumatate sa spuna: “Da, frumos ca mai sunt si oameni care stiu sa vada frumosul.” Tu in care directie esti?

Related press articles: Imaginea Romaniei in UE