Zumba

Ieri am fost la prima mea clasa de Zumba! Zumba este un program de aerobic bazat pe miscarile dansului latino. A fost inventat de dansatorul si coregraful Alberto ‘Beto’ Perez, iar cu ajutorul a doi tineri antreprenori au dezvoltat acest nou stil de fitness (zumba). Nefiind o persoana careia ii place aerobicul sau ideea de mers la sala, dar in schimb placandu-mi sa dansez, Zumba este exact ce aveam nevoie: muzica, dans, energie si miscare. E ca si cum te-ai duce la o petrecere si dansezi intens o ora intreaga. Nu imi dau seama daca prinde si la barbati, caci in clasa mea au fost numai fete.

Un alt element care contribuie la succesul acestei idei este muzica, care e super antrenanta si numai piese noi, de club. Desi teoretic ar trebui sa fie numai muzica latino, antrenoarea a bagat de toate genurile…important era sa fie energica. De-a lungul unei melodii construieste practic un dans. Repeti niste pasi si niste miscari, pe care apoi incepi sa le legi, iar pana la finalul melodiei iese o mica coregrafie. Desi eram foarte convinsa ca va fi super simplu, am realizat ca e nevoie de ceva antrenament mental si fizic sa retii exact toti pasii si sa ii legi. Deci pentru iubitoarele de muzica si dans, care vor putina miscare retineti Zumba. Nu stiu daca la noi a aparut, dar in US, UK, Spania, Italia e deja la moda, asa ca sigur va ajunge valul si in Romania.

Tratat de comoditate

In top trei insusiri negative care ma caracterizeaza se aseaza cu maiestrie comoditatea. Omul comod este definit ca fiind acea persoana care nu vrea sa faca eforturi; care nu intelege sa iasa din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obisnuit de viata.  Pentru omul comod, in schimb, comoditatea este acea stare de bine, de relaxare permanenta care te lasa sa iti vezi de drumul tau liniar.  Din aceasta cauza comodului ii este greu sa iasa din aceasta stare, fiind inconjurat de senzatia de confort si bine. Si pentru ca fac parte din ponderea oamenilor care au aceasta trasatura, trebuie sa recunosc ca este foarte greu sa ma lupt cu ea. Dar am realizat ca majoritatea lumii traieste in aceasta stare si multi nici nu realizeaza ca starea de comoditate este una atat de inselatoare. Pe cat de dulce si calda pare pe atat de mult rau ne creeaza.

Ea este cea care ne determina sa stam in loc sa actionam. Ea este cea care ne determina sa ne multumim cu ce avem. Ea este cea care ne face sa dam inapoi in loc sa luptam. Din cauza ei nu ne putem depasi nivelul. Suntem bine unde suntem, deci de ce sa ne mai agitam, citim, invatam, interactiona cu oameni noi? Ne simtim bine cu noi, cu ce avem, deci putem sta linistiti, in starea noastra de comoditate. Dar totusi, pentru cei care inteleg ca trebuie sa scapa de ea, lupta este una apriga si de lunga durata. Si cel mai probabil ca nici nu o vom infrange, ci va trebui mereu sa ii tinem piept, pentru ca din pacate face parte din nou.

Din toate incercarile si experimentele facute pe mine, cea mai eficienta metoda este sa ma provoc.  Sa imi stabilesc niste obiective foarte inalte, sa imi dau niste termene foarte clare si stranse, sa ma autocritic cand gresesc si mereu sa imi spun in minte ca viata este foarte scurta. Atunci cand simt ca nu m-as mai dezlipi de canapea de bine ce imi este si Daniel imi spune sa mergem sa jucam tenis, imi vine sa ma fac ca am adormit brusc . Dar gandul ca acum e o clipa pe care maine nu o am si ca toate clipele astea se aduna si numaratoarea a inceput demult, atunci imi aduc aminte ca de fapt imi face multa placere sa joc tenis, ca imi place sa fac o activitate in aer liber, iar miscarea si competitia au grija si de corp si de minte. Asa ca in cele din urma castig aceasta runda in fata comoditatii.  Dar vine si urmatorul nivel de intelegere a problemei si anume cum faci sa lupti singur cu ea si nu impins de la spate? Hmm…aici e mai complicat. Aici lupta nu e numai cu comoditatea ci si cu tine.  Atunci incepi sa te provoci, sa iti gasesti o motivare mai puternica decat cea de a fi lipit de canapea in starea de relaxare. Vreau sa joc azi tenis pentru ca ma simt obosita si in loc sa ma intind pe canapea, voi depune miscare. Vreau sa ma implic azi in proiectul X pentru ca mai lucrez la doua si in loc sa refuz, voi merge mai departe. Vreau azi, acum si nu maine sau mai incolo. Functioneaza si e eficient dar cere mult exercitiu si lupta.

Deci respect comoditatea pentru ca face parte din mine, dar o urasc pentru ca imi da atatea batai de cap. Si cand ma gandesc ca viata e o competitie iar printre jucatori exista o pondere carora le lipseste aceasta caracteristica…ma provoc, ma provoc si mai tare.

Mmmm….Paris

Cand vrei sa te plimbi pe strazi frumoase, sa admiri cladiri vechi, sa iti rasfeti papilele gustative si sa savurezi un pahar de vin rosu intr-o cafenea in colt de strada…stii ca trebuie sa evadezi la Paris. A fost prima noastra vizita in orasul cel mai vizitat din lume si prima impresie a fost ca ne simtim ca acasa. Impresionant prin arhitectura, istorie, cultura, Parisul este unul dintre cele mai frumoase orase prin care am avut ocazia sa calatoresc. Un oras unde pana si cel mai putin gurmand om pe care il cunosc, adica eu, a fost incantat de deliciul pe care l-am avut la orice restaurant la care am mers. Desi este evident un oras foarte frumos, ordonat si liniar in arhitectura, cu muzee renumite si catedrale pe masura, Parisul cred ca patrunde in mintea si sufletul calatorului mai mult prin aerul boem, prin aromele cafenelelor, prin parfumul esarfelor trecatorilor, prin delicioasa si fina bucatarie frantuzeasca.

Pentru ca Parisul este o sursa imensa de frumos si eleganta o sa trec ca top cinci locuri/imagini: plimbarea pe strazile din Montmartre si orasul vazut de pe scarile bisericii Sacre Coeur; dupa-amiaza petrecuta intr-o mica piateta din cartierul Latin alaturi de prieteni la un pahar de vin si o degustare; turnul Eiffel noaptea; imaginea a doi indragostiti pe o banca pe unul din podurile peste Sena savurand din doua pahare o sticla de vin rosu imachetata intr-o punga de hartie; un domn pe la 60 de ani dichisit imbracat, cu un fular mov la gat, trecand pe o bicicleta prin gradinile de langa Louvre si spunandu-mi “Bonjour”. Toate acestea alimentate in mod constant de vinul exceptional, biftecul tartar, foie gras si un armagnac.

Neintentionand sa trec nimic la capitolul negativ, trebuie din pacate sa spun despre mizeria de pe strazi, metrou si orice loc public si de asemenea despre mixtul extraodinar de oameni care te face sa te intrebi care sunt adevaratii parizieni. Venind din tara mixtului cultural si rasial, aveam nevoie de un aer autentic european, pe care din pacate nu l-am simtit asa cum ma asteptam. Globalizarea loveste se pare toate capitalele mari ale lumii, unicitatatea si identitatea locului ramanand evidenta doar prin arhitectura, cultura si istoria locului. Nu ca as avea ceva impotriva, doar ca e pacat ca trebuie sa fii ghidat prin ce locuri sa mergi ca sa intalnesti cu adevarat localnicii.

Pentru ca Parisul este indiscutabil un oras al romantismului si are un aer special si unic, se pare ca l-a “prins” si pe Daniel care mi-a facut o mica surpriza pe youtube. Si pentru ca toti am fost macar o data indragostiti Parisul este si va fi mereu destinatia perfecta pentru rememorarea sau retrairea acelor clipe.