Am auzit saptamana trecuta de aceasta campanie antimitocanie pornita de cei de la Radio Guerrilla. Am intrat pe site-ul lor ca sa ma lamuresc ce mesaj vrea sa transmita si care este povestea. Initiatorii campaniei au identificat intr-un stil umoristic sase specii urbane : “Taranul de Mall”, “Pitipoanca de companie”, “Mitocanul de birou”, “Marlanul de Dorobanti”, “Cocalarul de trafic” si “Badaranul de cinematograf”. In final ti se sugereaza ca daca ai fost deranjat de astfel de personaje sa intrii pe site-ul lor si sa iti spui povestea, mesajul terminandu-se cu “un demers de bun-simt Radio Guerrilla”.
Exceptand acest an, restul din viata mea i-am trait in Bucuresti. Este inevitabil sa nu te intalnesti cu unul din aceste “specii”, cum ii numesc ei, si este inevitabil sa nu fii deranjat la un moment dat de comportamentul unor astfel de oameni. Dar, care este finalitatea acestei campanii? Un loc unde oamenii sa intre sa isi scrie frustrarile, nemultumirile, sa ii injure si sa identifice si alte specimene mai complexe? Cati dintre cei carora li se adreseaza de fapt campania o inteleg si invata ceva pozitiv din ea? Eu inteleg ca rezultatul urmarit ar fi ca noi toti sa ne concetram mai mult pe bunul-simt, dar cum ii facem pe cei care chiar au nevoie de cei sapte ani de acasa sa invete sa fie mai buni? A face misto pe seama lor, ai critica si expune ajuta oare in vreun fel in a-i responsabiliza sau educa? Eu nu cred. Eu nu cred ca pitipoanca de companie citind sau auzind aceasta campanie se va identifica brusc si va spune : “Da, de maine o sa fiu mai decenta, mai putin opulenta, o sa ii respect mai mult pe cei din jur.” Eu cred ca se va amuza pe seama acestei campanii si isi va suna prietenele: “Ai vazut fata ce campanie tare fac astia de Guerilla?”
Oameni fara bun-simt, mitocani exista peste tot in lume si nu vom scapa de ei in veci. Corectia educationala cred ca necesita un proces indelungat in care oamenii de bun-simt trebuie sa dea un exemplu, organizatii sa faca campanii despre ce inseamna o societate mai curata, regulile sa fie respectate iar in caz contrar amendate. Eu incurajez campania celor de la Guerrilla doar din perspectiva ca ridica o problema a societatii si creeaza senzatia celorlalti care nu se identifica cu speciile urbane ca nu sunt singuri. Dar as continua aceasta provocare si as posta afise, exact cu pozele de mai jos, in diverse locuri publice. Pe stalpul de la semafor as pune poza “Cocalarului din trafic” si as spune “Nu fi unul dintre ei.” La birou in sala de mese sau in locul unde lumea isi ia pauza as pune poza cu “Mitocanul de birou” si as spune “Nu fi unul dintre ei”. Cred ca efectul vizual, ca intr-o oglinda ar putea starni mai multe intrebari in mintea unui mitocan…macar ca o face doar ca o recunoastere sociala, ca un fel de moda, ca el nu este unul dintre cei expusi.
Deci simt ca aceasta campanie mai are nevoie de niste pasi ca sa fie cu adevarat ascultata de cine are nevoie. Si putem ajuta! Putem sa o promovam fiecare dintre noi nu ca pe o campanie de blamare a celor vizati ci ca pe campanie in care dam exemplu si ii asezam in fata propriilor lor imagini.
