Noi limite personale

Mutarea chiar si temporara intr-o tara straina creaza inevitabil schimbari in interiorul tau. Iar una din modificarile pozitive pe care ti-o genereaza este aceea a deschiderii spre cunoastere.  Inainte sa ajung aici auzeam de la alti membrii de familie sau prieteni care traiau in afara ca o sa vad si o simt ca devin mai deschisa. Crezand despre mine ca am fost mereu o persoana deschisa, careia ii place sa invete lucruri noi, afirmatiile respective mi se pareau ca nu mi se vor potrivi, pentru ca eu sunt deja asa.

Acum sunt aici si le dau dreptate. Poate cel mai mare castig al unei astfel de experiente este intr-adevar deschiderea pe care incepi sa o ai si sa o intelegi. Lucru explicabil prin faptul ca odata ajuns intr-o tara noua, intr-o societate diferita, intr-un mediu complet nou esti fortat sa iesi din zona ta de confort si sa deschizi ochii la ce este nou si necunoscut.  Acasa totul este cunoscut, stii cum functioneaza lucrurile, vorbesti cu toata lumea in limba materna, pe  oamenii din jur ii stii de cand te-ai nascut, traiesti intr-o anumita siguranta si implicit intr-o zona de confort.  Aici toate aceste lucruri dispar brusc, brutal si esti nevoit sa iesi din aceasta stare si sa intri intr-o zona de cunoastere, de invatare, de exploatare.  Astfel incepi sa iti cauti noi repere, noi lucuri de care te poti sprijini, noi surse si resurse de comunicare, relaxare, de a trai.

Concret, pentru ca mintea ta a iesit din zona de confort si acum e dispusa sa invete, incepi sa iti doresti sa citesti orice sursa de informare pentru a fi la curent cu ce se intampla in orice domeniu (nu mai ai pe nimeni care sa iti dea vesti despre ce stiri sunt de actualitate), incepi sa iti doresti sa asculti concerte la care nu te duceai niciodata acasa, pentru ca ti se pareau plictisitoare sau pentru ca niciodata nu te-ai gandit ca poti face asta. Aici insa simti ca te duci ca sa cunosti, sa vezi cum fac si altii lucrurile pe care stii ca exstau si acasa dar la care nu te-ai mai gandit sau nu le-ai mai practicat demult.  Vrei sa vorbesti cu cei de langa tine si sa impartasesti impresii pentru ca observi ca majoritatea ajunsi aici au o poveste de viata din care poti invata. Deschiderea personala capata ramuri noi. Si inainte invatam lucruri interesante, dar parca citeam mereu acelasi meniu unde se mai schimbau din cand in cand diferite feluri de mancare. Acum se schimba si ingredientele. Poti crea practic feluri de mancare pe care le stiai deja, doar ca acum stii ca le poti face dupa mai multe retete, ai mai multe oportunitati, care erau mereu acolo, dar nu le vedeai.

Cu siguranta e greu de sesizat diferenta daca nu o experimentezi. Si pentru ca o simt, o traiesc si incep sa o inteleg din ce in mai bine nu poate decat sa ma incante ca am sansa de a experimenta noi zone si limite umane. Sper doar ca odata cu intoarcerea acasa sa imi pot crea singura aceasta iesire din zona de confort si sa fiu cat mai mult in zona de invatare.

Atlas de mitocanie urbana

Am auzit saptamana trecuta de aceasta campanie antimitocanie pornita de cei de la Radio Guerrilla. Am intrat pe site-ul lor ca sa ma lamuresc ce mesaj vrea sa transmita si care este povestea. Initiatorii campaniei au identificat intr-un stil umoristic sase specii urbane : “Taranul de Mall”, “Pitipoanca de companie”,  “Mitocanul de birou”,  “Marlanul de Dorobanti”, “Cocalarul de trafic” si “Badaranul de cinematograf”.  In final ti se sugereaza ca daca ai fost deranjat de astfel de personaje sa intrii pe site-ul lor si sa iti spui povestea, mesajul terminandu-se cu “un demers de bun-simt Radio Guerrilla”.

Exceptand acest an, restul din viata mea i-am trait in Bucuresti. Este inevitabil sa nu te intalnesti cu unul din aceste “specii”, cum ii numesc ei,  si este inevitabil sa nu fii deranjat la un moment dat de comportamentul unor astfel de oameni. Dar, care este finalitatea acestei campanii? Un loc unde oamenii sa intre sa isi scrie frustrarile, nemultumirile, sa ii injure si sa identifice si alte specimene mai complexe? Cati dintre cei carora li se adreseaza de fapt campania o inteleg si invata ceva pozitiv din ea? Eu inteleg ca rezultatul urmarit ar fi ca noi toti sa ne concetram mai mult pe bunul-simt, dar cum ii facem pe cei care chiar au nevoie de cei sapte ani de acasa sa invete sa fie mai buni? A face misto pe seama lor, ai critica si expune ajuta oare in vreun fel in a-i responsabiliza sau educa? Eu nu cred. Eu nu cred ca pitipoanca de companie citind sau auzind aceasta campanie se va identifica brusc si va spune : “Da, de maine o sa fiu mai decenta, mai putin opulenta, o sa ii respect mai mult pe cei din jur.” Eu cred ca se va amuza pe seama acestei campanii si isi va suna prietenele: “Ai vazut fata ce campanie tare fac astia de Guerilla?”

Oameni fara bun-simt, mitocani exista peste tot in lume si nu vom scapa de ei in veci. Corectia educationala cred ca necesita un proces indelungat in care oamenii de bun-simt trebuie sa dea un exemplu, organizatii sa faca campanii despre ce inseamna o societate mai curata, regulile sa fie respectate iar in caz contrar amendate.  Eu incurajez campania celor de la Guerrilla doar din perspectiva ca ridica o problema a societatii si creeaza senzatia celorlalti care nu se identifica cu speciile urbane ca nu sunt singuri. Dar as continua aceasta provocare si as posta afise, exact cu pozele de mai jos, in diverse locuri publice.  Pe stalpul de la semafor as pune poza “Cocalarului din trafic” si as spune “Nu fi unul dintre ei.”  La birou  in sala de mese sau in locul unde lumea isi ia pauza  as pune poza cu “Mitocanul de birou” si as spune “Nu fi unul dintre ei”. Cred ca efectul vizual, ca intr-o oglinda ar putea starni mai multe intrebari in mintea unui mitocan…macar ca o face doar ca o recunoastere sociala,  ca un fel de moda, ca el nu este unul dintre cei expusi.

Deci simt ca aceasta campanie mai are nevoie de niste pasi ca sa fie cu adevarat ascultata de cine are nevoie.  Si putem ajuta!  Putem sa o promovam fiecare dintre noi nu ca pe o campanie de blamare a celor vizati ci ca pe campanie in care dam exemplu si ii asezam in fata propriilor lor imagini.

 

Femeia prin ochii unei femei

Pentru ca a fost ziua femeii, pentru ca este primavara si pentru ca citesc o carte in care femeia este un lait motiv („Zorbas”), ma gandeam zilele trecute ce as scrie eu despre FEMEIE. Cum as putea sa o definesc? Trebuie sa fac o delimitare care exista in mintea mea intre o FEMEIE si o persoana de sex feminin.  A fi femeie cred ca este un proces, este o evolutie dobandita cu ajutorul unor trasaturi, caracteristici si multa inteligenta si finete.

Dupa lungi minute de gandire am realizat ca mi se pare foarte complicat sa fac o definitie a femeii. Am citit apoi sa vad cum au definit barbatii femeile si rezultatul a fost unul simplu si direct.  Din nou mi s-a confirmat  ca mintea noastra, feminina, nu accepta definitii simple ci doar complicate. Totul trebuie sa fie un pic mai complicat, cautam mereu explicatii chiar si atunci cand trebuie sa ne definim. Deci ce reprezinta femeia pentru mine? Cu siguranta reprezinta frumosul si nu pentru ca toate femeile ar fi frumoase fizic, ci pentru ca o femeie se regaseste in tot ce e frumos: intr-un parfum fin, intr-o floare ce isi deschide petalele, intr-o bijuterie lucrata in detaliu. Femeia cauta frumosul si de aceea il reprezinta. Femeia este sotie si mama, dar nu pentru ca oranduirea sociala o cere, ci pentru ca femeia are puterea sa te tina in brate si sa te mangaie atunci cand ai nevoie, pentru ca e cea care iti zambeste si te linisteste.  Femeia este inspiratia.

Desi sunt o sustinatoare a egalitatii intre femei si barbati, aceasta se refera in cazul meu strict din punct de vedere al drepturilor egale.  In rest nici nu vreau sa fim egali. Ce este frumos in a fi femeie este tocmai ca nu suntem egale cu barbatii. De ce sa nu ma bucur ca un barbat imi deschide usa la intrare? De ce sa nu ma bucur ca eu pot plange cand vad o scena de dragoste intr-un film? De ce sa nu ma bucur ca sunt femeie intr-o lume a barbatilor? Acesta este rasfatul sublim.  Imi place mult un citat care spune: „O femeie cu umor este o comoara; o frumusete cu umor este o putere.”  Sufletul unei femei vibreaza pe ritmuri neintelese si din aceasta cauza FEMEIA este o sursa vesnica de inspiratie si necunoscut.